Parinte, am pacatuit: sunt in concediu!

Se pare ca de vreo luna jumate as avea concediu. Wooow! Ar zice majoritatea. Ce faiiin de tine! Ce faiiin sa fii educatoare. Ce o sa faci in concediu? Va zic eu ce fac in concediu: nervi imi fac. Definitia concediului, daca exista una, ar fii: relaxare, optimism, placere, voie buna, distractie. Am parte de asa ceva? Va spun eu: NU! Pentru ca sunt unii pe lumea asta care au grija sa te faca sa te simti ca dracu. Adica vinovata daca stau, daca nu fac nimic. Ce dracu ( da stiu, repet cuvantul, dar mi-i se pare cel mai potrivit) e obiceiul ala pe care il vad la batrani, de a fii tooot timpul ocupat cu ceva. Mai frate! De dimineata de la 5 pana seara la 10 omul  a fost proictat, dupa ei, de Dumnezeu, sa munceasca. Fizic, intelectual nu se pune. Cu rost sau fara rost. Numai sa faci ceva. Sa nu cumva sa stai. Maica-mea e una dintre astia. Din partea mea, munceasca pana, nu mai zic. Dar nuuu e de ajuns. Trebuie sa intru si eu in ecuatie. Stiti, cand vedeti la filme ca unul are caine si ii da ordine si fluiera sa vina cainele la el. Inchipuiti-va ca maica-mea e stapanul si eu sunt cainele. Unul dragut cu ochelari! … sa revenim. Deci, desi pare fortata comparatia, nu e. Ideea e tot aia. Cand maica-mea striga: SARI! ce trebuie sa faca Ileana? Exact! Daca nu sare Ileana ce se intampla? Mamica ei draga ii aminteste ca nu face nimic toata ziua, ca laaas ca face ea singura si nu ii mai cere niciodata ajutorul ( Doamne da!), stiti voi, chestii din alea supranumite  SPIV ( sistem psihologic de inoculare a vinovatiei). Sa nu creada careva ca nu o ajut chiar deloc. Normal, ca o fata cuminte ce sunt, o fac. Numai ca nu-mi plac metodele prin care imi cere ajutorul. Asta ma enerveaza. Atitudinea. Deci fara sa urle la mine ca descreierata, fara sa inceapa cu: iar nu faci nimic? HAI! si ACUM! nu se poate? Daca m-ai ruga frumos, mai mult ca sigur te-as ajuta cu placere. Dar nuu! Cum  sa roage parintele copilul ceva? E socaant. E ca si cum imparatul l-ar ruga pe servitor sa-l lase sa-i pupe piciorele. Asta e inadmisibil, nu ar fii acceptat in nicio clauza din contractul de proprietate asupra copiilor incheiat la nastere. Si daca nu fac nimic ce? Cade cerul? Se presupune ca am concediu. Intrun fel, da am. Pe de alta parte, concediul ala in care te simti vinovat pentru fiecare secunda de leneveala se mai poate numi concediu?