20 de raspunsuri ..

Imi este frica:
1 Sa mor cu o zi inainte de a castiga la loto.
2 Sa m-apuce diareea prin oras.
3 Sa il vad pe Nicolae Guta dezbracat. (asta da cosmar)
4 Sa ma vad pe mine dezbracata.
5 Sa deschid linkuri pe mail.:D
6 Sa aud bocitoare.
7 Sa nu scriu porcarii pe mes la cine nu trebuie (de ex. directoarea mea).
8 Sa mi-i se auda gandurile.
9 Sa vad oamenii jucand la nunti.
10 Sa nimeresc intrun spatiu inchis cu o baba “credincioasa” sau un mosneag libidinos.

Nu imi este frica:
1 Sa castig la loto.
2 Sa ma declare Bill Gates mostenitoarea lui.
3 Sa gasesc pestisorul de aur.
4 Sa pierd vremea.
5 Sa ignor persoanele enervante.
6 Sa injur nesimtitii.
7 Sa mananc ciocolata la orice ora.
8 Sa ma fac ca ascult confesiunile unora.
9 Sa ma culc proasta si sa ma trezesc desteapta.
10 Sa abordez o mutra plictisita in public.

Dau leapsa la mihaela candea

Dane, poate nu votezi!

Realitate stintifico-fantastica

SOS! Ajutooor! Salvati planeta!Oameni, sunteti in pericol! Mai marii lumii vor sa va distruga, sa purifice omenirea de elementele slabe, adica 99% din populatie! Au pregatit un plan diabolic bine pus la punct si nimeni nu v-a scapa! Planul presupune atacuri subliminale, energetice si suprareale. Nu va lasati pacaliti! E ultima voastra sansa! Ei vor sa ne jubjuge, sa ne transforme in sclavii lor. Metodele lor sunt subersive:
- in manacare au introdus produsi chimici capabili sa distruga orice forma de inteligenta. De aceea incercati sa renuntati la mancare, daca doriti sa ramaneti citavi la cap;
- ei au implantat cipuri in orice vaccin! Daca vreti sa ajungeti dependenti de medicamente vaccinati-va!
- nu va faceti pasaport electronic, nici un act electronic, sunt cipuri si in ele!
- planul lor e sa ne implanteze tuturor aceste cipuri cu care ne pot controla ca pe niste roboti. Viata noastra va fii supusa acestor Super Hominis Puternicus ai lumii!
Luati in seama avertismentul meu! E cat se poate de real! Eu am puterea sa vad ceea ce altii nu pot percepe! Si am vazut cum o flamura mov a invaluit pamantul acoperindu-l cu desavarsire! Energia negativa a acestor diavoli se revarsa fara sa banuiti asupra noastra. Ei sunt responsabili de toate necazurile noastre!Hominizi din lumea intreaga sa ne unim si sa luptam impotriva lor! Cum? Inca nu stiu! Cred ca deja sunt infectata ca tocmai am mancat ceva! Eu sunt pierduta! Viitorul e in mainile voastre!

Diverse

Daca as fii pentru o zi presedinte:
1 As da o lege-o zi p saptamana decret de liniste. Toti sa iti tina clanta o zi pe saptamana. Sa nu mai aud barfe, comentarii, povesti, strigate,urlete. 99% din ce discuta oamenii is rahat. Sa ma scuzati. Asa ca mai taceti din gura! (asta e si pt paraschiva de mama care se apuca la 5 jumate dimineata sa barfeasca cu ailalata veta de sora-mea-mai sunt oameni care iubesc somnul si linistea!)
2 As inchide toate scolile. Macar tai direct din radacina nu ca astia care numa cate un pic cresteaza. Sa ne stim intro parte! Si asa nu trebuie scoala ca “sa te descurci” (vezi manelisti, fotbalisti, pitzipoance). Scoala vietii, frate!
3 As pune taxa pe burta. Cu cat sunca e mai mare taxa-pe masura. Cred ca s-ar acoperii toate datoriile Romaniei.
4 As face “schimb de experienta” intre bogati si saraci: un an de zile sa faca schimb intre ei.
5 As promova ca imn national melodia “Undeva in Balcani”

In liceu la psihologie si pedagogie tot dadeam de un capitol: Comunicarea. Ne bagau aia in cap ce e comunicarea, de cate feluri e, chestii-trestii. Dupa o lunga documentare cu surse informationale batute pe muchie, sunt in masura sa elaborez noi informatii atent verificate despre acest subiect. Mai precis voi da cateva definitii referitoare la persoanele (din Romania) care poarta o discutie. O discutie presupune un transmitator si un receptor, cei doi schimband alternativ locurile, un canal de comunicare si cat mai putine bruiaje. Deci, cei care discuta s zicem Ion si Marie sunt de 2 tipuri: ascultator si vorbitor
Intre cele doua forme se pot face mai multe combinatii.
- persoana care vorbeste si nu asculta: daca vorbeste numai despre el se numeste-egoistus increzutus daca vorbeste despre altii- barfitorus pierde-timpus.
- persoana care vorbeste si asculta (intr-o conversatie asta ar fii ideal)-rara specia
- persoana care asculta si nu vorbeste: si aici se intrevad doua situatii delimitate de conceptul ” a raporta”. Daca raporteaza ce asculta acela e un informatorus, daca nu raporteaza e doar un blegus.
- persoana care nu asculta si nu vorbeste:surdo-mut.
Acest mic fragment e doar o parte infima din lucrarea mea de doctorat – Stiinta comunicarii la romani. El nu face referire decat in mica masura la subiectele abordate de compatrioti in timpul “discutiilor”. Dar despre acestea intro alta prelegere.

Sfat: nu ajuta pe nimeni niciodata. O s-o iei in freza!

Azi am invatat o lectie: Niciodata sa nu incerci sa ajuti pe nimeni! In nici o imprejurare! Orice s-ar intampla! Chiar daca vezi o crima, stai deoparte! Daca prietena ta iti zice drama ei ca barbatu-s-o o umileste, o bate sau si-o trage cu alta, stai deoparte! Cel mult poti sa zici:”Vai draga imi pare asa rau pentru tine!” Din proprie experienta va zic nu va implicati. Nu veti castiga nici un premiu de genul ” Zorro de Romania”, nici nu veti fii trecuti pe lista lui Mos Craciun, nici macar un “Multumesc” nu veti castiga. O sa primiti in schimb un sut in fund. Si stiti de la cine? De la cel pe care ati vrut sa il aparati! Spuneti cate cazuri de genul: el o umileste, ea sufera, vine cineva si incearca sa o salveze de el si ea ii ia lui apararea? O gramada! Si doar acum am bagat la cap ca unele sunt facute sa fie victime. SI inca le mai si place! OK! Cine sunt eu sa intrerup o sursa de placere? Nimeni!
Asa ca, de acum, daca vad o nedreptate o sa ridic din spranceana, o sa scot un:vai! si atat.
PS: Tot am castigat ceva!Satisfactia ca i-am zis boului ce merita! Doaaamne e asa placut sa ii urezi “cele bune” unui bou! Numa pentru asta as mai face cate un “bine”. In rest nu se merita.

Plina e lumea de dobitoci

Una din chestiile care ma enerveaza is interdictiile si alte idei clocite de niste babe sau mosi cu organele sexuale stafidite ca sa se dea ei mari si tari fata de prostime si pe care cuuulmea toti le respecta cu sfintenie, ca e paacat daca nu le respecti si nu te mai primeste Dumnezeu in rai. De exemplu:
- la manastirile X si Y nu au voie sa intre muierile, creapa muierea daca intra- creparea-i tu care ai scos asa idiotenie si aia care or luat de buna. Ui acum intru si sa vad cum crap. Nu ma duc la manastirea ta boule ca n-am eu chef nu ca n-am voie. Ti-i frica ca ti-i se scoala de aia nu ca “Dumnezeu nu da voie”.
- tot legat de biserica ca astia cu “credinta” is cei mai handicapati la cap: femeia n-are voie fara batic in biserica- ui c io am intrat si nu am crapat inca;
- daca ai prieten, sot, iubit esti obligata sa nu mai vorbesti cu alti masculi, adica sa nu ma intelegeti gresit, sa nu mai ai amici, cunostinte barbati. Asemenea narozie o aud culmea de la prietene! Tutelor! Hai sa ma dau acum Sf Ileana, sa ma inchin la centrul universului meu si sa intru la manastirea aia care nu primeste femei pentru ca io am voie ca nu vorbesc cu nici un barbat, nici nu il salut, decat cu partenerul meu. Daca nu ii convine ca vorbesc sa se duca el la manastire.
- daca unu ti-o batut un cui intr-o scandura traba sa te mariti cu el ca de nu tu esti o curva care s-a folosit de saaaracu baiat care o muncit atat pt tine. Da’ cine dracu l-a pus? Io? In 99% din cazuri ei se dau mari mesteri, ei se ofera sa te ajute “fara nici o obligatie”. Proasta e aia care zice nu. Daca stiam ca un cui valoreaza libertatea mea atunci luam io ciocanul si-i futeam cuiului una in cap.
- daca te-ai maritat cu un bou (ceea ce demonstreaza ca esti o vaca) esti obligata sa stai cu el pana la moarte, chit ca te omoara. Si aud motive de imi sta mintea in loc: ca unde sa ma duc? ca am 10 copii au nevoie de un tata. Atunci stai sa te snopeasca in bataie pana mori.De fapt buna regula asta! Asa sa faceti toate! Sa ii pupati si in gaura!
- nu ai voie sa comentezi nimic niciodata ( complet ar fii: nu ai voie sa gandesti singur macar, ce ti-i s-a bagat pe gat inghiti)- alta dovada mai buna ca niciodata nu a plecat comunismul de la noi ce mai vreti?
Sa va zic o chestie! Toooti dar toooti astia care se dau mari sfinti si “respecta cuvantul lui Dumnezeu” is niste prefacuti ordinari. Si culmea nici nu au macar in sufletul lor vreun pic impresia ca ar gresi cu ceva. Nuuu! Ei sunt siguri ca Sf Petru ii v-a rasplati cu “viata vesnica” pentru ca or respectaaat intocmai legile. Si pe cei care fac ceva pe legile si regulile astea ii v-a inghiti pucioasa iadului. Dar am auzit eu ca a dat Dumnezeu o lege ( mi-a zis dracu cu care tin legatura pe net, si care stie de la sursele lui infiltrate in rai) ca toti barfitorii si batutii in cap primesc prima o vacanta de 1000 de ani in Institutul de Alienati si Dobitoci (a se citi I.A.D) ca sa se trateze de idiotenie. Trebuie respectata, ca doar nu vreti sa se supere Dumnezeu pe voi. Vacanta placuta!

Ce greu e sa fii parinte!

Care este cea mai grea meserie din lume? Cea de parinte. Cel putin asa aud de 27 de ani incoace. Si ca sa nu uit mi-i se repeta asta cel putin o data pe luna: ” Cate n-am facut eu pentru tine si tu asa ma rasplatesti? Nu ti-i rusine? Ca io m-am zbatut sa iti fie tie bine, ca am stat in cap pentru tine etc.” Repetitia e mama invataturii zice o vorba. Urmand acest dicton parintii mei au inceput de cand am rupt primele cuvinte sa ma “invete” regulile de baza ale familiei: copilul asculta, parintii ordona!
La inceput ordinele erau de genul: – zi tu multumesc (saru’ mana);
- vezi pe unde te uiti cand te duci dupa pita;
- vezi ce vorbesti;
- sa asculti de ala sau aia;
Trec anii, ajung la scoala. Incep alte “povete” de buna credinta (bineinteles se continua repetitia si celor anterioare ca sa nu uit normal):
- acum se urmeaza metoda exemplului: ui la nicoleta (asta era o prietena de-a mea) ce bine invata,ui la nicoleta ce desteapta e, ce bine le face ea pe toate (da ce-ar fii sa o luati pe nicoleta acasa);
- o alta metoda aplicata era cea a criticii ( de fapt asta era cea mai aplicata la mine in familie, semn ca parintii mei vroiau sa fiu un model- de tampenie poate): iaar ai facut ce nu trebuie(uneori faceam dar de multe ori nu. Dar ce stateau sa ma intrebe? Si culmea si cand faceam vreo greseala, ca orice copil, ma trezeam si dupa o luna ca ma freaca. ca sa nu uit, normal!; Alta vorba dulce: nu esti in stare de nimic!, niciodata nu…;Pai daca tot nu fac niciodata de ce sa ma mai apuc?
- ca sa nu exagerez, o sa pomenesc aici si cateva “laude”: “atata rautate ai in tine de ma mir ca te tine pamantul”, “scorpioana”, ” ai o gura de se aude la vecini”, ” te da soacra afara din casa”. Creste inima in mine! Astea sunt cele mai frecvente, nu duc lipsa de ele!
Cum ar fii copilul perfect? Dupa mine ar arata cam asa:
- nu vorbeste neintrebat. Daca nu vorbeste ar fii perfect;
- daca saluta si tace e un exemplu de buna purtare;
- are ore fixe pentru orice activitate bine stabilite de parinti;
- face intotdeauna ce zic parintii ( incepand de la hainele cumparate si pana la sot/ sotie toate trebuie alese dupa placerea lor);
- daca are vreo idee ea se poate aplica doar daca ea aduce un beneficiu parintilor;
- are la scoala numai nota 10;
- telul sau suprem in viata e sa isi faca parintii fericiti (ca doar de aia l-or facut- asta in caz ca nu a fost un accident- ca sa ii ingrijeasca la batranete). Daca ar fii sa dau o definitie copilului ar fii: robot uman conceput sa-i serveasca pe aia de isi zic parinti;
Deci orice copil e obligat sa isi asculte pe vecie parintii pentru ca l-or facut, i-au dat mancare si l-au futut o viata la cap sa faca din el un ratat de care societatea sa fie mandru!

Poveste electorala

A fost o data ca niciodata ca de n-ar fii n-am avea de ce rade! A fost o data o tara nici prea mare nici prea mica, care se numea Romnia! Pe harta de cineva se uita cu un peste semana, daca cineva aici traia chiar a peste stricat mirosea. Tara asta era condusa de un imparat pe nume Chiorila. Acest imparat fusese in tineretile lui unul dintre cei mai vajnici marinari din regat, acum insa carmuia fraiele micii tarisoare cu umor si voie buna.
Dupa cum era obiceiul locului, o data la 5 ani in Romnia se organizau anumite jocuri prin care se alegea noului imparat. Jocurile astea erau specifice Romniei: “Jocul Promisiunilor”, , “Sut-in-Fund” si “”Pacalici”. Trecura anii si veni sorocul. Mare tambalau mai fu oameni buni, pacat ca nu furati acolo sa vedeti, ca io am fo’ si tare ma mai distrai.
Nici nu se dadu bine sfoara in tara ca ” orice viteaz cu inima mare si oua in… buzunare poate incerca sa cucereasca prin forta si inteligenta tronul Romniei” ca si incepura sa soseasca primii candidati: sosi chiar Chiorila cu ai sai aghiotanti Bocnila si Blondila, sosi chiar fostul imparat Ilici Rusila cu fii-s-o Geonila, mai venira si Antonila, Par-Lati-Lungila, Negrila, Oila si multi altii. Lupta se anunta crancena. Asa si fu’. Se luptara, se luptara zi de toamna pana in seara, unii pe fata, toti pe la spate, care cum nimerea, in ailalti dadea, care cu ce avea, in ceilalti arunca. Si ca poporul care venise la spectacole sa nu se simta neglijat mai jucau cu el “Jocul Promisiunilor”. Unii au promis 1000 de ani pace, altii un sac de castraveti acrii pe cap de locuitor, 100 de gaini (cu gripa aviara)sau 12123 de porci (cu gripa porcina). Poporul delira de extaz. Atata noroc nu mai cazuse pe capul lui de.. vreo cinci ani in urma, cand tot asa au jucat “Jocul Promisiunilor” si tare le-a mai placut.
Dupa cateva saptamani veni timpul sa ramana in joc doi dintre ei. Cei mai chiposi si mai aratosi (si mai mincinosi). Cu surle si trambite se anuntara castigatorii: Imapaaaaatul Chiorila si Geonilaaaa, fiul imparatului Ilici Rusila! Nimeni nu se mira, unii s-au bucurat, multi a lehamite au oftat.
Urma turul doi. Asta, dragii mei, o fost a dracului de hazliu! Atatea suturi in fund nu mai vasusem de cand mama m-o… impins acum 5 ani sa votez! Care fu’ mai bun la aplicat suturi? Mai oameni buni, apoi io ce sa va zic? Daca-mi dati voie, as zice ca fu’ mai bun Geonila, ca asta dupa ce le dadea se si lauda, dar nici cu Chiorila nu mi-i rusine, chit ca el era mai…rezervat, si nu facea atata tam-tam. Mai mult dadea impresia ca incasa, de mai-mai sa ii plang de mila. Da’ bine ca ma abtinui, ca n-aveam pentru ce sa plang si nici lacrimi nu aveam.
No asa! Sa purcedem mai departe cu istorisirea! Mai trecura doua saptamani si veni iar vremea ca poporul sa decida care din cei doi “voinici” sa ramana pe tronul tarii. Poporu’ statu pe ganduri, dar mai mult statu, si hotara sa ii supuna pe cei doi la o proba speciala: Pacalici se numea. Era unul dintre cele mai indragite jocuri, multi l-au castigat. Clovnul “Media-ila”, delegat cu intretinerea bunei dispozitii, citii intrebarea: “Cine a castigat alegerile? Daca reusiti sa raspundeti serios si totusi lumea sa rada, ati castigat jocul!” Linistit Chiorila raspunse ca el. Lumea a zambit. Acum i-acu! Geonila trebuia sa dea tare! Veni si, sarind intr-un picior, striga:” Tati tati, am castigaat, am castigaat! Lui Chiorila tronul i-am furat!” O secunda liniste! Mirare! Freamat! Deceptie! Apoi… un hohot general de ras, care a cutremurat pamantul din temelii si crapaturi, prin care incepu sa iese rahat, se facura. Cu surle si trambite Geonila fu declarat ” cel mai mare pacalici al regatului” si ii se schimba apelativul in “Sir. Prostovici de Romnia-Rahat”. Parca va aud cum spuneti! In sfarsit un castigator! Da! Un castigator la “Pacalici”. Dar ce nu stiti voi e ca jocul acesta era cu miza inversa. Cine castiga jocul pierdea tronul. Si uite asa mai ramase Chiorila inca 5 ani sa produca rahat pe tronul Romniei. Iar Geonila ramase cu buza umflata si urland de data asta de suparare: ” Tati, tati, am pierdut! Chiroila in fund m-a futut!”
Si-acum va las cu voie buna
Sa petreceti impreuna
Sa cantati
Sa va distrati
Pacalici sa va jucati
Cine jocul il va castiga
Un mare rahat v-a manca
Si acum o intrebare:
Noi ce am castigat oare?
Somn usor, vise placute,
Un rahat daca va pute,
Ve-ti stii ce ati castigat,
Indiferent ce candidat,
Pe tron s-ar fii asezat.”

P.S. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare si neintentionata.

Drumurile mele toate!

Astazi am avut inca o data “sansa” sa intru in contact cu incompetenta. Ieri vorbeam cu o prietena si ma intreaba daca nu merg zilele astea la Alba. Zic: Mi-i lene sa merg pana aici in centru (adica in Sebes), ce sa mai zic de Alba!
Azi dimineata ma duc la serviciu, nici o treaba nu aveam. Ba pe naiba, ca aveam! Pe la 12 vine directoarea la mine sa ma anunte ca a primit in mail de la inspectorat, in care mail scria ca subsemnata nu are un dosar depus cu o luna jumate in urma, complet. Si ghici cand era termenul final de completare: tot azi! Adica la tampitii dracului le-o luat o luna sa vada ca lipseste hartia dar io trebuia sa ma duc in 4 ore sa o duc. Si acum alta mai buna: cand am dus dosarul era si chestia aia acolo dar “tanti” care “l-a verificat” a spus ca nu trebuie. Azi ma duc iar si o duc. Am stat acolo 5 minute. Pe drumuri 2 ore jumate. Azi am pierdut 3 ore de-a-n-pixu. Nu ca de obicei as produce ceva, dar macar pierdeam timpul placut, nu inghetand de frig pe drumuri.

fara titlu

O intrebare nelipsita din oracolele alea tampite din copilarie (sper ca pentru toti numa din copilarie) era: Ce hobby-uri ai? Acum, daca ma intrebi, cel mai mult imi place sa stau. Sa stau, sa nu fac nimic, ca si asa nimeni nu face nimic, e un hobby national. In trecut insa, adica acum 100 de ani, cea mai mare placere a mea era… sa ma uit la tv. Da! Ati citit bine! Si nu ca imi placea, eram obsedata de el. Si noaptea visam ca ma uit la tv. La ce ma uitam? La tot ce apucam. De la desene animate (la alea si acum ma mai uit cand am vreme) pana la emisiuni pe teme politice (daca se poate zice ca exista asa ceva in Romania). Nu conta ce era, io ma uitam. O sa spuneti: ce dracu te uitai ca nu aveai nimic de castigat! Ba va rog! Televizorul a fost formatorul meu! O sa va demonstrez:
De exemplu, datorita televizorului mi-am dezvoltat vederea. Nu ca stateam la un metru de el ca sa apuc sa il opresc iute cand aparea tata, dar il ocheam pe tata de la coltul strazii.
Mi-am dezvoltat auzul. Aveam urechile ca iepurii, auzeam tot ce misca pe o raza de cateva sute de metri.
Mi-am dezvoltat viteza de reactie. Habar n-aveti ce viteza prindeam sa opresc televizorul cand auzeam pisica, a! pe tata, ca se apropie.
Mi-am dezvoltat niste abilitati demne de invidia oricarui detectiv: reuseam sa gasesc cheia de la lacat (da a pus tata si lacat pe el), sa intru pe geam in casa, sa desfac lacatul chiar si fara cheie, sa il incui apoi asezand-ul exact la unghiul potrivit sau acopeream orice urma de lumina cu paturi pe la ferestre si usi. Ca orice action-woman eram mereu in alerta, mereu pe pozitii! Captam orice intrus (asta era tata saracu) inca dinainte ca el macar sa se gandeasca sa vina in camera. Si cand intra in camera o gasea pe fata tatii invatand cu o carte in mana (de fapt coperta era doar de la scoala, cartea nu prea )
Deci, va rog! Asa-i ca am fost desteapta? Nu trebuie sa raspundeti! Ce vremuri! Cata prostie! Acum nu o mai am! Nu prostia in general! Pe asta cu televizorul! Acum am alte prostii cu care sa imi ocup timpul. Despre astea alta data insa! Nu va mai retin ca poate vreti sa va uitati la tv! Vizionare placuta!